Lantul slabiciunilor: inchirierea prin intermediari

Incercati sa dati un anunt de inchiriere in calitate de proprietar: veti fi asaltat imediat de zeci de agentii care se ofera sa intermedieze oferta cu promisiunea ferma ca “nu veti fi taxat in plus, luam comisionul doar de la chirias”. Proprietarii cedeaza (“in definitiv, doar nu pierd nimic”), ofertele din ziarele de specialitate care sa aiba in spate particulari si nu agentii imobiliare pot fi numarate pe degete iar chiriasul se desparte oftand de cateva sute de euro pentru care a muncit poate si o luna. De ce nu se intalneste direct cererea cu oferta in aceste cazuri?

De ce ar dori un proprietar care nu gandeste mai departe de lungul nasului sa apeleze la o agentie? Au dat chiriasii teste psihologice la agent, au fost verificati cu detectorul de minciuni ca nu vor produce stricaciuni, exista vreo garantie reala ca persoanele furnizate pe post de chiriasi sunt mai serioase decat in cazul in care ar fi sunat singure in vederea anuntului? Tot ce face agentul imobiliar este sa dea anunturi la ziar si sa plimbe niste chriasi lipsiti de imaginatie (un om inventiv n-ar fi in stare sa selecteze singur ofertele din ziar megand pe cont propriu la vizionari?) pe la usa imobilului de inchiriat. Si pentru asta vrea sa bage in buzunar 250-350 de euro, in medie, in Bucuresti.

Una din cunostiintele mele si-a scos ieri apartamentul de doua camere la inchiriat. Au sunat 20 de agentii imobiliare si de nici un client persoana fizica. Le-a refuzat pe toate si si-a recunoscut greseala. Viitorul anunt va avea explicit cuvintele “Proprietar” si intentia ferma “fara intermediari”. Din nefericire nu toti proprietarii gandesc asa iar anunturile de vanzari si inchirieri au ajuns sa aiba in marea majoritate in spate agentii imobiliare. Spre deosebire de situatia de la inceputul anilor ’90 insa, eliberarea actelor dureaza mai putin, iar notarul poate fi la fel de bine consultat (doar ia un onorariu indecent de mare la o tranzactie) pentru verificarea actelor.

Eu n-am auzit de agent imobiliar care sa fie tras la raspundere pentru prejudicial provocat cumparatorului de vanzator, sau proprietarului de chirias. Intermediarii se spala repede pe maini daca apar probleme. De ce nu eliminam cand se poate (inchirierea si vanzarea unui banal apartament de bloc vechi de pilda) aceasta veriga inutila? Amintiti-va de banii pe care i-au facut unii dintre ei in bula imobiliara, cand supralicitau valoarea proprietatilor ca sa incaseze un comison cat mai gras, cand vedea ani lumina de cresteri sustinute. Ce nu vad proprietarii care apeleaza la agentii este ca acest lucru le micsoreaza de fapt chiria. Cine are banii dramuiti, sa zicem 300 euro pe luna, nu va accepta sa cedeze cu inima usoara 60 de euro agentului, comisionul dublu de care este scutit proprietarul care accepta sa-i fie preluata oferta de o agentie, ci va incerca sa negocieze mai strans cu proprietarul pentru a obtine o reducere. Sau daca nu, frustrarile chiriasului se vor reflecta in “grija” fata de bunurile din locuinta. Deci inca o pierdere pentru proprietar. Sfatul meu este sa ocoliti agentiile in cazul unor tranzactii simple, in orasul in care locuiti, cand nu aveti prea mult de selectat intre oferte si preturi.

PS: Poate ma lamureste cineva din bransa si de ce nu se practica niste comisioane diferentiate. De exemplu, am adus pentru prima oara un client la vizionare, s-a incheiat repede contractul de inchiriere, platesti un comision minim. Am venit cateva luni cu zeci de clienti pana unul s-a lasat convins de oferta, platesti comisionul maxim (cel cu jumatate din chirie).