joi, 26 august 2010

BCR: o noua mostra de nesimtire

Cine asuda din greu pentru acoperirea ratelor lunare la banci a aflat deja de Ordonanta de Urgenta 50/2010. In esenta bancilor li se cere sa lege dobanzile de un indice de referinta (Robor/Euribor/Libor-in functie de valuta creditului) la care sa se adauge o anumita marja, masura valabila atat in cazul imprumuturilor noi cat si a celor deja acordate. Asta pentru a nu mai incremeni bietul debitor rambursand la dobanzi de doua cifre desi unele dobanzi de referinta sunt la minime istorice.

Ce a inteles din asta BCR? Un amic a primit o convocare din partea bancii la o discutie, omul platind 10% pe an la un imprumut in…euro, obtinut in urma cu 3 ani, imprumut de…60.0000 euro cu ipoteca. Adica, in Romania BCR te jupoaie cu 10% pe an la credite ipotecare, desi in zona euro Euroborul e ceva peste 1%. Omul are insa in contract un algoritm de calcul al dobanzii de genul: marja de 1,5% aplicabila peste dobanda de referinta a bancii.

Ce vrea BCR? Sa inlocuiasca dobanda de referinta proprie, cu Euribor plus diferenta dintre dobanda de referinta proprie si Euribor!! Adica sa nu se schimbe nimic iar clientul sa plateasca tot 10%! Ba da, ceva tot se schimba, e batuta in cuie marja de 1,5% plus 7%, adica victima bancii va plati inca 27 de ani 8,5% peste Euribor! Va dati seam ace fericire peste cativa ani cand Euriborul va sari si el peste actualul nivel? Sa ajungi la vreo 15% in 5-10 ani multumita baietilor de sub pulpana Erste, ce incantare…Si n-am pomenit inca nimic de riscul valutar!. La modul asta rauvoitor de a interpreta legile si Provident se poate declara ca are dobanzi raportate la Robor. Robor plus 100%!!! Na, protestati!...Sfatul meu imperativ: dati bancile in judecata, acum aveti o baza legala. Daca banca nu transforma repede dobanda proprie in Eurobor/Libor/Robor, adica dobanda de referinta la nivel international/national pentru respectivul imprumut, lasati justitia sa transeze nivelul dobanzilor. Si, nu uitati, judecatorii sunt si ei oameni, multi dintre ei debitori la randul lor. Adica inteleg si legea, si situatia celor care se sufoca platind rate.In plus, nu strica sa luati o pauza la plata ratelor, cat se transeaza speta in cauza, nu?

luni, 16 august 2010

Cu cine fac bloggerii banking?

Mi-au sarit astazi in ochi 2 filmulete cu scenariu subtirel in care cativa bloggeri interpretau cu stangacie variatiuni ale clipului comandat de BCR-“tu cu cine faci banking?”. I-am vazut pe Khris, blogger economic, gazduit de Hotnews, Simona Tache de la Catavencu, Mihaileanu (subiectiv.ro) si Manafu iar unul dintre filmulete se termina cu promisiunea unui episod suplimentar pe zoso.ro. Ce ma deranjeaza aici? Personajele in cauza castiga doar o paine cinstit, puteau fi actori profesinisti sau de circumstanta (precum eternul individ cu cravata rosie din clipurile BCR), filozofi hamesiti, politiceni avizi de un os suplimentar de ros, femei usoare sau popi de cartier…Ma deranjeaza un singur lucru fara a le contesta in vreun fel dreptul de a face un ban ducand tava prin reclamele bancilor: bloggerii in cauza si-au construit brandul exersandu-si spiritul critic si, uneori, analitic. In plus, poate ca Simona Tache, Manafu, Mihaileanu nu exceleaza in subtilitati financiar-bancare si macroeconomice, dar pentru Khris care pune lupa inclusiv pe BCR prin natura parohiei pe care si-a asumat-o-sunt chiar trist. Cand iei un banut pentru a face frumos in campania de promovare a unei banci, ma pot teme ca in viitoarele tale postari legate de aceasta nu va domni chiar amnezia fata de episodul in cauza, nu? Din cauza asta, inghit mai greu transformarea unor “caini de paza” in catelusi de plus in vitrina BCR. E ca si cum, in loc de Dem Radulescu in reclamele defunctei Banci Populare ar fi aparut cu ani in urma Mugur Isarescu. Ma rog, comparatia e deplasata, dar intelegeti ideea. Cand formatorii de opinie, cei care ar trebui sa ramana detasati si sceptici se transforma in figuranti pentru un furnizor oarecare de produse si servicii, cine mai ramane sa-i traga de maneca pe consumatori? Cumva analistii acelorasi banci care platesc reclama? Ne mai mira usurinta cu care apar bulele speculative si prostiile pe care le repetam tot mai des?

De ce are probleme presa economica?

Nu ma refer aici la lipsa de credibilitate ca urmare a atitudinii cuminti fata de furnizorii de reclama ori lipsa filtrului critic in momentul promovarii ofertelor jucatorilor din financiar-bancar. Ma gandesc insa la scaderea veniturilor din publicitate, mult mai dureroasa decat cea a reducerii audientelor. In definitiv, nu traia nimeni din vanzari in presa economica, de aici si atitudinea de portavoce fata de opiniile si ofertele de retail din banci, brokeraj, asigurari, administrare de active, etc. De ce au scazut atat de tare veniturile? Pai, ganditi-va ca exista deja cate un imprumut pentru fiecare salariat din economie (unii n-au nici un credit dar altii au 2-3). Ce sa-si mai promoveze bancile in conditiile in care intarzierile la plata ratelor sunt in crestere, pe masura reducerii bruste a veniturilor? Cine strange de gat un numar de debitori cat mai mare, mai pluseaza sporadic cu reclame de intretinere si reparare a imaginii (“voi cu cine faceti banking?” sper ca nu cu BCR). Brokerii n-au ce reclama sa-si faca, nici in vremurile de glorie cu BET-FI la 100.000 tot nu erau decat 10.000 de investitori activi. Iar numai de maxime istorice nu e vorba acum. Asiguratorii? Da, ei mai au oase de ros in campaniile pentru RCA si asigurarea obligatorie a locuintelor. Administratorii de fonduri? Pensiile private obligatorii si-au primit iobagii lor si n-au de ce sa se mai promoveze, cele facultative au avut audienta modesta si nu mai vor sa insiste iar fondurile mutuale nu si-au mai revenit dupa episodul FNI (cresterea activelor vine din plassamentele bancilor-mama, sa nu ne imbatam cu apa rece).

Cel mai mare avant, cele mai mari salarii s-au platit in media financiara in periada 2005-2007, cand institutiile financiar-bancare erau la vanatoare de fraieri si aveau nevoie de vehicole media pentru a-i agata mai usor. Acum, distractia s-a incheiat, carnavalul a lasat locul calvarului lunar la ghiseu, iar presa financiara a ramas cu mana intinsa si trebuie sa stranga la randul sau cureaua.De aici valul de inchideri de publicatii si concedieri de ziaristi. Si cum criza este cea mai buna scoala, nici nu se va intalni curand cu exuberanta din urma cu 3 ani, creditacii, asiguratii de viata, cumparatorii de actiuni pe maxime istorice au si ei memoria lor.

luni, 9 august 2010

Universul se mai si contracta

Am trecut azi prin cartierul copilariei mele (Giurgiului, Piata Progresul) si am simtit o strangere de inima. Nu il mai batusem la picior de mult desi parfumul copilariei, amintirea casei bunicilor si a maidanului din curtea scoli-loc de julit genunchii si complotat cu amicii, mi-au ramas mereu vii. Am fost bineinteles dezamagit, un sentiment de care se temea si Cioran cand a refuzat sa revada "Coasta Boacii". Totul mi s-a parut mai mic, mai strain, mai obosit. In loc de strazile cu piatra cubica si casutele mici si pitoresti, vile de sute de metri patrati, asfalt cu denivelari si garduri de beton de 2,5 metri. Si in ciuda acestei revolutii imobiliare impotriva bunului simt si gust, o senzatie ca revedeam totul la o scara redusa. Mi-a fost suficient un sfert de ora sa parcurg Universul copilariei mele, toate stradutele de “hotii si vardistii”, “de-a ascunselea”, “urmariri”.si nenumarate “miute”. Cine spunea deci ca Universul e in expansiune? Universul copilariei mele se contractase ireversibil.Cu ochii de copil priveam in susul strazii mele pandind intoarcerea maica-mii ori o silueta cunoscuta care sa se profileze in zare. Imi parea bulevard generos, lung cat o zi de post. Azi bulevardul cu pricina era intrat la apa, sufocat de vile fara curti si masini parcate in fata portilor, pana la dimensiunea unei fundaturi. Nimic din atmosfera patriarhala a copilariei mele, cu babute la colt de strada luand pulsul comunitatii, cu tanci jucand turca in praf. O tacere politicoasa, lumea pitita in spatele gardurilor, cate un “buna ziua” cand intalnirile devin inevitabile. Am experimentat azi nu doar diferenta de perceptie intre generatii ci si diferenta de marime intre lumile in care se misca acestea, desi spatiul ocupat ramane totusi acelasi. Ar trebui deci sa fim mai ingaduitori cu odraslele noastre. Au o lume mult mai mare de explorat si e firesc sa nu le captam intotdeauna atentia.

miercuri, 4 august 2010

In vizita in sufrageria Crizei

Azi mi-a venit o idee:sa mai scriu ceva despre criza, sa nu imi ies din mana. Prin ce punct om mai fi acum? “Isi revine domne masinaria consumului, creditul, imobiliarele si bursele vor dudui iarasi"? Pai, avand in vedere ca avem o criza rezultata din supraindatorarea populatiei si companiilor si, mai nou, a statelor, n-as paria pe asta. Ce s-a intamplat intre timp sa ne dea de banuit asa ceva? Au crescut cumva veniturile? A scazut ponderea ratelor? Apetitul pentru imprumuturi si consum pe datorie este din nou viguros? Avem insa o serie de rapoarte optimiste, din mai multe surse, avem ceva rezultate temporare (nu uitati de stimuli guvernamentali si de scaderea costurilor companiilor prin concedieri) mai bune, subliniate cu emfaza si accentuate exagerat de analistii-agenti de marketing. In felul asta n-o sa iesim din criza, poate doar din excesul o pessimism, pentru a recadea apoi in el cand asteptarile se vor dovedi din nou prea mari. Ce ne-ar putea scoate din criza la nivel global?

O descoperire epocala in sectorul energetic? Poate dar nu am vazut nimic care sa anunte asta. Pana n-o sa consume pana la fund bidonul de petrol al Terrei, complexul militaro-petrolier n-o sa permita energii alternative pe scara larga.

Hyper-inflatia? Mda, ar fi ceva ca datoriile tale sa cantareasca brusc mai putin, dar ce mananci in intervalul asta? Si haideti apoi sa fim seriosi: principalul perdant ar fi bancile (presupunand prin absurd ca n-ar fi lasate sa ajusteze dobanda la indicii de referinta, miscare ce ar anula efectul inflatiei asupra imprumuturilor). Or nu cumva bancherii au fost salvati recent cu bani publici? Lobby-ul asta e prea puternic pentru a permite derapaja inflationiste in defavoarea sa, nu?

Deflatia? Ar fi o veste buna ca in piete mancarea sa coste mai putin, dar nu uita ca si salariul tau va fi mai mic, moment in care ponderea ratelor pe care le ai deja va creste (castiga bancherii deci e un scenariu mai plauzibil ca hyperinflatia). Oricum nu-i nici o branza.

O resetare a sistemului monetar? Va imaginati ca publicul revoltat si neincrezator in banii de hartie va forta bancile centrale sa revina la etalonul aur? Ce visatori sunteti…Adica nu s-a putut face nimic cand au fost inlocuite aurul si argintul si vom putea face ceva acum cand mass-media e in mana oligarhiei bancaro-farmaceutico-petroliero-militara? Daca se face ceva in directia asta va fi numai cu binecuvantarea lor si asta presupune ca tot ei vor avea cel mai mult de castigat.

Mi-a mai scapat ceva? Daca nu, ramane cum am stabilit, stati linistiti la locurile voastre si rugati-va pentru un picaj lin si in Romania. A, apropos, mai exista si scenariul hard. Filozofia consumatorului se poate schimba radical prin confruntarea cu o experienta de viata bulversanta: o confruntare militara de amploare, de calibrul razboiului din Golf. Nu stiu altii cum sunt, dar mie exercitiile israelienilor prin muntii nostri imi cam seamana a repetitie generala pentru Iran. Apropo, ce-o fi fost in capul baietilor din CJ Brasov, aia care au votat 500.000 lei pentru cartele de rationalizarea a hranei in judet, “numai” in caz de razboi insa? Sunt suprarealisti sau doar foarte realisti?

PS: Am tot incercat zilele astea sa mai scriu cate ceva cu rezulte zero. Am senzatia ca ce trebuia spus s-a mai spus intr-un fel sau altul, asa ca la ce bun sa ne mai repetam? N-ar strica o schimbare de substanta in mentalitatea colectiva, o resetare a sistemului de acum in colo, evenimente care sa genereze o revelatie globala, ceva care sa imi justifice senzatia din prezent de final de ciclu si moment al bilantului. Sa vedem ce combinatie vom nimeri ca specie, zarurile par aruncate si se invart energic. Ma rog, poate ma insel, si in jurul anului 1000 lucrurile pareau oarecum la fel. Atunci a urmat insa un salt imens inapoi, vom putea de data sa bifam unul inainte?