E mai buna Elodia decat Elena Udrea?

In primul ciclu electoral dupa varful intermediar al crizei din 2009, tendinta a fost votul alternativ-pleaca Puterea, vine Opozitia. Cum o criza a supraindatorarii generalizate (privata/publica) nu se termina cu una cu doua, in cel de al doilea ciclu electoral se vor cauta alternative in afara clasei politice traditionale. Deja, outsiderii si-au facut prezenta prin Europa-vezi partidul piratilor, Marine Le Pen, extremistii din Guvernul olandez, PP-DD la noi. Iar nocivitatea alternativelor la partidele deja consacrate este direct proportionala cu gradul de maturitate politica si educatie din fiecare societate. Din pacate pentru Romania, caderea libera a PDL-ului face ca alternativa la esecul USL in acest moment sa fie parintele Elodiei. Chiar si o ruptura a USL-ului dupa alegerile generale, in orizontul celor prezidentiale din 2014, nu va simplifica lucrurile daca electoratul va dori sa incerce senzatii tari dupa ani buni de retorica seaca, fripturism generalizat, lipsa de solutii reale in economie si criza prelungita.

PDL va mai pierde probabil o felie groasa in administratia locala. Oamenii migreaza acolo in functie de pozitionarea fata de robinetul cu bani, iar obiectul in cauza tocmai a trecut in alte maini. La extrem, din PDL se pot desprinde doua aripioare care sa-si revendice brusc afinitatile liberale ori social democrate. In definitiv, la ce va asteptati? Un partid nu este in Romania locul principiilor, a valorilor comune, a asumarii unei strategii socio-economice ci un grup de interese, o trambulina spre functii si fonduri publice. Creste distanta fata de banul public in partidul lor? oamenii se muta mai aproape de acesta adoptand alt partid, simplu.

Intarzierea reformarii agresive a PDL (dupa locale, nu e acum momentul “cutitelor lungi”, poate dupa generale cum vrea Boc?) mi se pare o greseala. Nu de tinerea inauntru a tuturor membrilor sai trebuie sa fie preocupat partidul acum ci de scoaterea afara a simpatizantilor in ziua alegerilor. Iar pentru asta e nevoie de alta imagine. In definitiv PNT-CD nu a disparut pentru ca i-au fugit oamenii din partid ci pentru ca i s-au volatilizat alegatorii.

Din pacate pentru noi toti, alternativa cea mai bine ancorata electoral la actuala Putere pare PP-DD. PDL are problemele de imagine si strategie, un partid nou (Alba ca Zapada domnului Lazaroiu) nu poti construi repede fara o trambulina media. Or ai lideri cu expunere media, fie prin functia publica detinuta, fie detinatori de televiziuni sau doar abonati permanenti ai acestuia, or ai o oferta “beton”si credibilitatea ca o vei pune in practica-ceea ce nu prea e cazul in Romania. Fara expunere media asigurata toate ideile si asocierile bune mor in fasa (URR va mai spune ceva?).

Si sa ne fereasca “Sfantul” de momentul in care romanii exasperati vor cauta alternative la actuala clasa politica. Si nici nu trebuie ca PP-DD sa isi dubleze/tripleze electoratul pana atunci. E suficient ca suporterii traditionali ai partidelor “clasice” sa renunte in mare parte sa mai vina la vot. Daca credeti ca acest lucru nu e posibil curand, ganditi-va la 2012-2014. Cu scadente amanate pentru salarii, pensii si drepturi castigate in instanta, legea proprietatii, privatizari regandite, investitii straine in scadere si fonduri europene care ne ocolesc, bonus 10 miliarde de euro de returnat institutiilor financiare internationale. Venind pe un val imens de asteptare din partea populatiei in directia cresterii rapide a nivelului de trai, USL are responsabilitati imense. Vom vedea in curand cum isi nuanteaza promisiunile, cum decaleaza termene, cum aminteste de greaua mostenire si temporizeaza dezlegarea pungii cu bani, este inevitabil.

Daca in 2000 expansiunea lui Vadim a fost retezata de intrarea in structurile euro-atrantice si de cresterea nivelului de trai, domnul Dan nu are nesansa asta. Criza nu este locala, balonul datoriilor suverane ameninta sa se sparga la nivel global, nu ne pandeste o noua bula imobiliara dupa colt sub care sa se ascunda din mizerie. Daca nu se construieste din timp o alternativa decenta la actuala criza politica, care sa fie incurajata si nu sabotata de politicienii din prezent, riscam s-o transformam pe Elodia in sport de masa. Se simte prin toata Europa o adiere de extremism, vot in batjocora pentru a pedepsi clasa politica veche. La inceputul secolului trecut ceva similar s-a produs. Atunci nivelul de educatie si informare din societate, maturitatea politicienilor in functie au adus la putere fascismul, national socialismul si a urmat ce a urmat. Cum o sa fie de data asta?

Singura Opozitie la USL este acum PP-DD

Nu am nici un dubiu ca Guvernul Ponta, care o fi el, va trece prin parlament. Migratia din PDL se va accentua, mai ales la nivel local. Administratia se muta spre robinetul cu banii, mereu a fost asa. UNPR face deja curte noii puteri, minoritatile si-au transmis declaratiile de amor inca de la votul Motiunii.

Prin dezintegrarea lenta a PDL Basescu devine izolat la Cotroceni. Chiar daca suspendarea e mai greu de transformat in demitere (jumatate din cei inscrisi in listele electorale ar trebui mobilizati), Presedintele nu va mai avea de acum pozitii de forta.

Din pacate, pentru noi toti, singura alternativa pe termen scurt-mediu la USL pare PP-DD. O debarcare agresiva a oamenilor compromisi din PDL se impune, altfel partidul lui Diaconescu poate juca un rol mai important decat PRM-ul si Vadim acum mai bine de 10 ani.

USL este deci in fruntea mesei. A capatat si cativa cartofi fiebinti cu ocazia asta, sa vedem cum jongleaza cu ei. Au de dat inapoi pensiile taiate, de crescut salariile bugetarilor , de luat o decizie privind proprietatile confiscate, si asta in conditiile unui echilibru bugetar instabil. In plus, sunt curios cum vor decurge privatizarile programate. In motiunea de cenzura se vorbea de vanzarea pe nimic a activelor valoroase. Se anuleaza IPO-urile Hidroelectrica, Tarom, Romgaz, etc? SPO-ul Transgaz? Sau se majoreaza doar preturile (de la discount la prima de pilda la TGN) astfel incat sa nu se mai vanda, precum pachetul Petrom in 2011?...Om vedea. Decizia nu e deloc usoara, in lipsa banilor din aceasta sursa temporara, pensiile/salariile pentru care se vor mobiliza bani vor cantari si mai greu in ..deficit.

Interesanta miscarea leului ieri. De la 4,4 lei/euro BNR a intervenit agresiv. Nu uitati insa ca in 2013-2014 Romania da inapoi 10 miliarde euro din imprumutul FMI. Cum mai ziceam pe aici: chiar nu va tenteaza deloc sa va mai diversificati economiile, punand langa lei si ceva valuta?

Punct. De la capat?

Am implinit 2 ani de blogging. Din punctul meu de vedere, ce aveam de spus, mai mult sau mai putin original, am cam spus iar pentru comentarii si interpretari ale actualitatii gasiti destui oameni priceputi in print si on-line (va las pe maini bune-vezi lista mea de bloguri din dreapta). Sigur, cand va fi ceva presant de subliniat, vreo tusa de pus-probabil ca nu ma voi putea abtine))). Vor fi insa postari accidentale. Am decis ca e cazul sa punct punct aici, cel putin pentru urmatoarele cateva luni (poate mai mult, poate mai putin). Dupa care voi atrage linie si poate mai masor o data.

Pana atunci, e timpul sa ne luam la revedere. Le multumesc celor cu care am comentat, polemizat, dat cu presupusul pe aici. In unele cazuri, a fost inceputul unei frumoase prietenii virtuale. Sa auzim de bine.

PS: Nici o despartire fara o dedicatie muzicala.

De ce vrea sa-si scurteze mandatul Emil Basescu?

Oferirea unei locomotive electorale PDL-ului pentru alegerile din noiembrie in conditiile in care partidul isi accelereaza in aceste zile picajul (cine ar putea fi candidatul sprijinit de portocalii? ghici ciuperca ce-i!) este o miza importanta. Presedintele a devenit oricum o piatra de moara pentru PDL iar rolul sau intr-un Guvern USL ar redeveni decorativ (asta daca nu sfarseste suspendat) ceea ce egoul sau digera mai greu. Presedintele are deci ocazia sa plece mai devreme pentru o cauza “nobila” oferind o gura de oxigen si un nou iepure PDL-ului, partidul a carui soarta nu il lasa indiferent (avand in vedere ca Basescu poate reveni in fruntea sa la un moment dat, o prezenta modesta a PDL in viitorul Parlament nu-l incanta prea tare)

Asa s-ar dezlega si misterul noii constructii politice de care vorbea Premierul Ungureanu. Poate nu se gandea la un nou partid pentru care alcatuirea unei infrastructuri performante ar dura ani buni, ci la o platforma electorala pentru alegerile prezidentiale la care sa adere “elemente reformiste” din PDL si UNPR, tineri de viitor din Noua Republica, oameni de bine, etc.

Ce il asteapta pe Basescu coabitand cu USL? Ironii, neputinta, Cotroceniul devenind un fel de insula Sf. Elena pentru Napoleonul politicii noastre dambovitene. Poate suporta orgoliul sau asa ceva dupa ce a fost deprins sa traga toate sforile in ultimii 4 ani, asta dupa episodul nefericit Calin Popescu Rasgandeanu? Mi-e greu sa cred asta. Reducerea mandatului pentru o cauza nobila (modificarea Constitutiei pentru a limita la 300 numarul de parlamentari) este un pretext bine ales. PDL-ul se poate replia in spatele viitorului sau candidat, singurul in masura sa ofere un plus de imagine, singurul care sta inca bina in sondaje, umar la umar cu Ponta si Antonescu fiind Premierul Ungureanu. Acesta ar avea ocazia de a candida pentru fotoliul de la Cotroceni dintr-o postura mai confortabila decat in 2014, evitand erodarea imaginii si intrarea intr-o cursa electorala organizata de viitorii sai adversari (Guvernul care va organiza alegerile in 2014 nu va fi la fel de prietenos ca cel care o va face in acest an).

Una peste alta, un calcul frumos. Sigur, nu ma astept ca Opozitia sa inghita hapul. In definitiv, ce ar avea de castigat din comasarea alegerilor prezidentiale cu cele parlamentare in noiembrie? Cat USL sta peste 50% in sondaje relatia cu Cotroceniul nu are de ce sa ingrijoreze. Competitia Antonescu-Ungureanu nu le aduce nimic bun in acest moment, Premierul are inca un capital bun de imagine. Atunci?

Pariul meu este ca in conditiile in care PDL-ul isi continua declinul (in sondaje sau la numar de parlamentari) incepand sa semene tot mai mult cu PNT-CD-ul, Presedintele nu va mai astepta modificarea Constitutiei si va demisiona sub un pretext sau altul, dupa modelul Emil Constantinescu. Sic transit gloria mundi!

ps:
1. Cel mai bun pretext pentru lansarea noii platforme pro-Ungureanu este, evident, adoptarea motiunii de cenzura. Proasptat debarcat si oarecum victimizat, MRU se poate concentra pe obiectivul Cotroceni.
2. Romania fara Guvern si cu un presedinte care se pregateste sa demisioneze...oare ce va face leul?...nu vreti sa luati niste valuta, asa, just in case,fara sa mai ateptati pana dupa alegerile din iunie cum va sfatuiam zilele trecute?

3 intrebari despre privatizarea Cupru Min la care Guvernul trebuie sa raspunda

De ce n-a existat o evaluare a zacamantului de cupru (sunteti de acord ca valoarea companiei ce urmeaza sa-l exploateze este direct proportionala cu cea a zacamantului?), de ce apar atatea firme de apartament in ecuatie (si evaluatorul si cumparatorul Cupru Min-in plus, mi-ar place sa stiu de ce au fost descalificati bulgarii, de vreme ce castigatorul licitatiei are experienta zero in minerit), care este raportul cost-beneficiu intr-o astfel de afacere (ni se spune pe toate canalele ca firma romaneasca era ba falimentara ba neprofitabila-sa se spuna atunci si ce marje de profit se practica in industrie, banuiesc ca nu doar de 6% cat reprezinta redeventa-pentru a evalua cat ar fi trebuit sa cheltuie statul cu ecologizarea si exploatarea si cat ar fi putut castiga vanzand pe piata cuprul la cotatiile actuale)? Detalii mai jos

1.De ce n-a existat e evaluare a zacamantului de cupru ci doar a activelor Cupru Min?
Sa simplificam exagerat. Sa presupunem ca am o livada de meri. Vand dreptul de a culege si vinde fructele (impreuna cu obligatia de a tunde pomii, a-i stopi, etc) contra unei cote de x% (redeventa) din suma incasata la piata pentru ele. Ce parere aveti, suma la care vand dreptul de exploatare a livezii este influentata de faptul ca am 1 ha sau 10 ha de livada? Una e sa am o marja de profit de 30% sa spunem pentru 10 tone de fruncte, si alta pentru 100 tone, nu? Costurile nu se impart proportional pe unitatea de suprafata-de pilda, nu ma costa de zece ori mai putin sa aduc zilnic o masina cu 4 culegatori fata de o dubita cu 40. Ma rog, exemplul nu e cel mai fericit dar intelegeti rationamentul. Autoritatile au argumentat ca nu era nevoie de evaluarea zacamantului (din lipsa unei evaluari apar cifre contradictorii, ba 6 ba 20 de miliarde euro) din moment ce nu s-a vandut decat firma care urmeaza sa-l exploateze contra unei redevente. Da, dar valoarea firmei e influentata de cea a zacamantului.

2. Cam multe firme de apartament in afacerea Cupru Min, nu? Evaluatorul e firma de apartament, detinuta de o familie din Alba, cu un capital social de 5.000 lei. Cumparatorul e si el o firma de cutie postala, construita de o banca de investitii de mici dimensiuni (Bayfront Capital Partners din Toronto) cu cateva luni inainte de licitatia castigatoare. Garantia de participare la licitatie a reprezentat colosala suma de 1 milion de euro, castigatorul nedispunand nici de acsti bani cash ci sub forma unei scrisori de garantie bancara. Las la o parte ridicolul situatiei-o firma fara bani a castigat o licitatie pentru o companie care avea profit dar pe care statul o vinde pentru ca..are datorii istorice-si ma intreb: daca castigatorul e firma de apartament, cu expertiza in domeniu si fonduri zero, de ce au fost descalificati bulgarii (Ellatzite-Med, din grupul Geotechmin, deţinut de magnatul Tzolo Voutov)? Ca la experienta si bonitate n-aveau cum sa stea mai prost.

3. Care e reteta afacerii cuprului? Ni se spune pe toate canalele oficiale ca firma romaneasca era nerentabila. Banuiesc ca n-au aruncat niste masochisti cu 200 de milioane euro pentru a pierde apoi bani suplimentar, nu? Cineva cumpara pentru ca se obtine profit in ciuda cheltuielilor mari de ecologizare si a concentratiei mici de cupru a zacamantului, corect? Ei bine, sa ne spuna Ministerul Economiei, care e marja de profit in industrie-anterior in Romania si in acest moment in industria cuprului-30%? 20% 40%? Ca nu doar 4% cat e in prezent redeventa sau 6% cat ar fi avut intentia Guvernul s-o majoreze.

Putem avea si hiperinflatie si hiperdatorie suverana?

Teama de inflatie ar trebui privita in contextul supraindatorarii: este posibila cresterea dobanzilor in conditiile in care serviciul datoriei publice risca sa devina nesustenabil? Depinde. Poate, cu riscul ca Bancile Cetrale sa isi piarda si bruma de credibilitate ce le-a mai ramas (dobanzi de politica monetara tinute fortat jos, banci imprumutate la greu pentru a finanta mai departe state, deponenti din ce in ce mai nemultumiti si schimbarea sloganului-“luptam impotriva inflatiei, altceva nu ne intereseaza” in “suntem o anexa a politicii Guvernului, nimic altceva”). Mai degraba nu, in conditiile in care in actionariatul Bancilor Centrale privatii au un cuvant greu de spus (vezi Fed, Banca Elvetiei, etc) iar riscul ca pierderile cumulate sa le ramana in brate li se pare inacceptabil.

Cu datorii publice intre 80% (Germania)-200% din PIB (Japonia) in marile economiile dezvoltate, finantarea datoriei publice devine o problema stresanta iar evolutia dobanzilor un motiv de cosmar pentru autoritati. La dobanzi de 1% chiar si o datorie ca a Japoniei este sustenabila (2% din PIB nu e mare lucru pentru o economie puternica) dar ce te faci daca dobanzile ar ajunge de pilda la 5%?). Ar insemna ca un sfert, poate si mai bine din PIB sa se duca numai pe plata datoriei, iar in contextul in care economiile scad ori stagneaza iar populatia are o tendinta de imbatranire evidenta, acest fapt devine insuportabil (ar presupune sa tai constant de la sanatate, investitii, educatie, etc ca sa platesti cuminte dobanzile la bonduri). Or, cum vor vota electoratele (unde ponderea varstnicilor e apreciabila) supuse unei astfel de austeritati pe termen lung? Din acest motiv, inflatia care sa topeasca brusc datoriile suverane acumulate devine improbabila-de unde bani sa platesti dobanzi sensibil mai mari?

Singura solutie pentru a avea si inflatie si dobanzi mici ar fi ca Bancile Centrale sa isi schimbe radical filozofia, sa nu mai pretinda ca lupta cu preturile, ca tintesc inflatia, etc, ci sa se rezume la a furniza linii de credit infinite pentru banci, cu obligatia lor asumata de a credita guvernele neconditionat (vor lua de pilda cu 0-1% de la BCE/Fed, etc, vor plasa cu 1-2% in bonduri). Mie greu de crezut ca se va ajunge insa aici, dupa decenii de gargara si campanii de imagine cu sloganul “veghem asupra inflatiei”. Politicienii ar fi presati sa ia pana la urma o decizie oricata cerbicie ar afisa bancherii centrali in apararea noii filozofii. Ma rog, o varianta ar fi dobanzi real-negative plus o procedura schimbata de calcul a inflatiei, care sa cosmetizeze realitatea din teren (adica noua metodologie de calcul micsoreaza scriptic inflatia-se umbla la ponderile diferitelor produse si servicii in cosul de consum).

Una peste alta, inflatie si dobanzi mari in contextul datoriilor publice mari e greu de crezut sa urmeze oricat ar incerca sa ne sperie agentii oficiali de marketing (guverne, bancheri centrali) pentru a cheltui mai mult sprijind economia prin consum. Vom avea atunci deflatie? Si aici e greu de oferit un raspuns clar, cat timp autoritatile au dat pana acum semnale ca falimentele din sectorul bancar sunt inacceptabile, indiferent cat de mare e gunoiul de sub presul bancilor. Am putea avea insa deflatie plus modificarea normelor de raportare a activelor bancare (in nici un caz la valoarea lor de piata) plus linii de credit nelimitate pentru banci de la Bancile Centrale pentru a nu se intra din nou in criza de lichiditate si neincredere generalizata pe pietele interbancare. Deocamdata eu merg pe scenariul usor deflationist, cel putin pe termen scurt-mediu.

Ce ar putea schimba radical tabloul de mai sus si relativa stabilitate in care a intrat sistemul financiar dupa 2009? Evenimente care nu au legatura cu economicul dar il influenteaza radical. Inceputul unui razboi in Iran, efecte mult mai dure decat se estimeaza pentru varful ciclului solar din 2013. Altfel, nu vom avea nici hiperinflatia pe care o proclama fanii metalelor pretioase, nici deflatia pe care o asteapta marii detinatori de cash (in 2009, dupa falimentul Lehman Brothers situatia era diferita, lumea se temea de falimentul bancar generalizat, de aici fuga de pe orice activ financiar si picajul burselor)

Cand va fi cel mai bun moment pentru parasirea leului?

Cu 10 miliarde de euro datorie publica externa de rambursat intre 2013-2014, cu dobanzi in scadere pentru leu pentru a face fata serviciului datoriei interne, moneda nationala nu mai pare pariul recomandat alta data. In plus, aniii post-electorali nu sunt de bun augur pentru curs. Cand ar fi momentul optim pentru a ne diversifica economiile incluzand ceva valuta? Din punctul meu de vedere intre cele duua runde de alegeri, in lunile de vara. Iata de ce.

Discutiile privind “reintregirea” salariilor bugetarilor s-au soldat instantaneu cu un mic salt al cursului leu-euro, de la 4,35 la 4,38. S-a spus ca aceasta miscare n-ar avea neaparata legatura cu cheltuielile suplimentare, cu pericolul ce pandeste deficitul ci cu orgoliul ranit al BNR care n-a fost consultata inainte de promisiunile Presedintelui Basescu. O fi, n-o fi asa, un lucru e cert: anul viitor se aduna mai multe note de plata. Pe langa cea traditionala, a anului electoral 2012, avem datorii externe de achitat de aproximativ 5 miliarde euro in 2013 si 2014. O parte le suporta BNR din rezerva, o parte le achita Ministerul Finantelor rostogolind datoria. Accesarea unor noi credite pentru finantarea celor vechi de la FMI inseamna insa ingreunarea serviciului datoriei publice, pentru ca una este sa platesti dobanzi de 3 si ceva la suta, si cu totul altceva sa achitit unele duble (randamentele la obligatiunile de stat in dolari vandute recent trec de 6%).

Una peste alta, avem pentru 2013: un deficit posibil in crestere dupa anul electoral, o rezerva valutara mai mica la BNR, dobanzi de platit mai mari pentru datoriile in valuta. Cum jumatate din datoria publica este in lei, si cum autoritatile s-au tot imprumutat de la banci in ultimii ani la dobanzi de 6-7%, nu va ganditi ca leul va ramane relativ stabil fata de euro doar datorita dobanzilor ceva mai mari la lei. Perspectivele sunt in continuare de scadere, pentru ca mai bine iei credite cu 4-5% in lei decat cu peste 6% in euro, nu? Statul va fi obligat sa tot scada dobanda la leu pentru a-si permite sa iasa onorabil cu serviciul datoriei publice.

Ganditi-va la cazul Japoniei. Par disperati la datorii publice de 200% din PIB, nu? Ganditi-va insa ca pentru aceasta datorie platesc dobanzi de aproximativ 1%. Ce e mai rau, sa ai datorii de 200% din PIB pentru care platesti dobanzi de 1%, sau de 40% din PIB pentru care platesti dobanzi de peste 6%? Mie mi se pare mai rea varianta 2, unde mai pui ca procentul veniturilor in PIB e mult mai viguros in Japonia, Romania fiind printre codasele UE la acest capitol (33% din PIB)?

Ce va face deci leul fata de euro in conditiile in care Romania are in urmatorii 2 ani de rambursat sume mari in valuta, dobanzile la leu isi mentin tendinta de scadere iar anul electoral trebuie decontat cumva? Exact, e momentul sa va diversificati cel putin economiile incluzand ceva valuta (euro, dolari, franci). Cand este momentul optim?

Eu va recomand s-o faceti intre cele doua runde de alegeri, prin vara (vara leul se simte mai bine, nu se fac multe importuri care sa preseze cursul, etc). Dupa alegerile generale, cam toata lumea se va gandi sa ia valuta, asa ca BNR ar putea sa pregateasca anticipat un curs mai mare care sa descurajeze (“pai, daca n-am luat pana acum, in decembrie, de ce sa mai iau, ca uite ca s-a stabilizat la valorile astea mai mari?”) achizitiile masive post-factum.

Si cum va face asta, permitand cresteri mici mai multe zile la rand ca tot bizonul sa-si de-a seama ce se petrece? In nici un caz, va fi un salt brusc astfel incat in 2-3 zile cursul leu-euro va ajunge exact acolo unde vrea Banca Centrala. In prima zi vom ridica mirati din sprancene (ce sepetrece?), in ziua 2 ne vom gandi ca a fost o miscare prea brusca, probabil o speculatie ce va fi descurajata, in ziua 3 o mica parte dintre deponenti isi va muta economiile in valuta, restul vor mai astepta sa vada daca nu cumva cursul isi revine. In ziua 4 leul se va aprecia putin astfel incat cei care n-au cumparat se vor felicita dar vestile bune se vor opri insa aici. Cursul se va stabiliza apoi ramanand in noua banda de variatie, superioara celei anterioare iar majoritatea va ramane cu leii, intrebandu-se daca mai are rost sa schimbe din moment ce avem iarasi un leu stabil, chiar daca mai anemic.