duminică, 19 mai 2013

Diferenţa de PR dintre guvernarea Ponta şi regimul Băsescu


Unii au tăiat salariile bugetarilor otova, alţii reduc la sânge schemele de personal (vezi concedierile colective ce se pregătesc prin companiile de stat). Nu ne mai vindem străinilor resursele (Cupru Min), le dăm doar infrastructura (CFR Marfă).Programul de privatizări a rămas la fel de ambiţios (vă mai amintiţi de moţiunea „Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!” care a dărîmat guvernul Ungureanu?). Despre gazele de şist nu mai zic nimic, diferenţele de abordare au dispărut chiar dacă între timp s-au ţinut nişte referendumuri la nivel local iar oamenii de la Roşia Montana nu vor iarăşi decât să muncească prin reclamele cumpărate de RMGC fapt ce a determinat demisia ecologistului Remus Cernea din USL. Debitorii cu clauze abuzive prin contracte sunt lăsaţi mai departe la mâna băncilor, acordul cu FMI va trece dar mai vrem unul, pentru „stabilitate”. Băsescu era omul serviciilor, bugetul SRI a crescut şi sub guvernarea Ponta. Fiecare are acum justiţia lui, sinecurile proprii (ASF?) iar asemănările pot continua.

Care sunt atunci diferenţele de substanţă între fosta şi actuala Putere? Cea mai importantă vine din calibrarea reacţiilor contestatarilor. În locul isteriei Antenei 3 avem sarcasmul moderat al postului B1 (deh, sunt totuşi măsuri de dreapta!). OTV-ul, singurul care putea juca pe coarda populistă fără a i se da peste nas a fost închis preventiv. De fapt, a fost închis mai degrabă partidul-televizor care e zero barat fără suportul media (cam riscant să zburde liber un partid anti-sistem când ai aceeaşi Marie cu altă pălărie la guvernare ) pentru că esenţa OTV-ului pare să fi migrat la Naşul TV dacă e să mă raportez la toţi ciudaţii care încep să apară pe acolo (doar n-aţi vrea să rămână orfan publicul amator de senzaţional ieftin). În plus, avem mutarea de maestru în cazul „tonomatului” Ciutacu. Cu echivalentul a 15.000 euro pe lună, cît s-a vehiculat prin presă, mitul tribunilor poporului de la talk-show-ul de seară s-a prăbuşit iremediabil-„e doar o chestiune de bani şi la ăştia”. Vorbesc în principal de opoziţia de la televizor, opoziţia din Parlament (PDL) este sfâşiată între felia pro-PNL şi cea pro-PSD, deci nu contează prea mult.

Avem apoi o diferenţă de abordare în ieşirile publice. A dispărut aroganţa înţepată, avem populism bonom şi explicaţii interminabile. În loc de Băsescu care dă cu pumnul în masă ni se livrează un Ponta care parca îşi cere mereu scuze cu aerul său de tocilar inofensiv. O mediatizare mai eficientă pentru Premier (cu ce s-o ocupa purtătorul de cuvânt al guvernului Ponta?), o critică mai puţin virulentă decât cea împotriva lui Boc, o paralizie generală a Opoziţiei (câte partide de dreapta sunt în acest moment?) şi electoratului (care e alternativa la actuala Putere?)-iată o reţetă de un real succes. Cum de îi ies atît de bine actualului Premier flotările de PR? Recunosc că nici eu nu imi explic fenomenul, politicianul român n-a fost niciodată atât de subtil. Dacă ne raportăm la Ponta, e o diferenţă ca de la cer la pământ între „au furat mai mult ca noi” din urmă cu câţiva ani şi discursul recitat în Parlament în urmă cu un an la investitura cabinetului Ungureanu ori împachetarea pentru presă a măsurilor neplăcute de acum. O transformare desăvârşită cu ocazia suspedării Preşedintelui anul trecut, când Ponta a plecat la Bruxelles cu argumentele lui Antonescu şi s-a întors cu cele ale lui Barosso. Dacă în cazul lui Boc era clar cine e păpuşarul, în cazul lui Ponta se pare că firele sunt ceva mai lungi şi pornesc din acelaşi loc cu cele ale lui Băsescu. Poate că şi de asta se înteleg atât de bine. 

luni, 6 mai 2013

De ce nu sunt bugetari sinecuristii din ASF?

Intr-un interviu la Radio Romania Actualitati, Dan Radu Rusanu, viitoarea eminenta cenusie a nou intratei in paine Autoritati de Supraveghere Financiara (ASF), enumera printre beneficiile concentrarii supravegherii pietelor financiare (nu si bancare-dar asta e deja alta discutie) reducerea de personal cu 25-30% („un singur compartiment de contabilitate, de resurse umane, etc-in loc de trei”). Chiar si Premierul insista pe beneficiile salarizarii dupa modelul (si statele?) BNR, viitorii cerberi ai bursei, asigurarilor si fondurilor de pensii urmand sa incaseze mai putine zerouri la final de luna. Contribuabilul ar trebui sa chiuie deci de fericire, in vremuri de criza vor fi mai putine salarii nesimtite si frustrari in societate. Dar, stati putin! ASF-ul se autofinanteaza, deci salariile supraveghetorilor le platesc chiar cei supravegheati sau clientii lor prin taxele impuse (de pilda CNVM opreste 0,08% din tranzactiile de cumparare de actiuni). In ce conditii poate fi vorba deci de credibilitate a actului de control? Cat de vehementi pot fi cei ce supravegheaza de pilda bursa cata vreme grosul veniturilor vine de la SIF-uri si Fondul Propritatea, cei mai lichizi emitenti? (vezi orbirea CNVM din trecut in legatura cu voturile in AGA SIF-urilor a companiilor controlate de acestea sau, mai nou, modificarea legislatiei pentru a permite FP acordarea de dividende, desi scaderea activului net sub capitalul social dupa insolventa Hidroelectrica n-ar fi permis-o; asta ca sa nu ma intorc la ’48, la FNI-ul lui Vantu si CNVM-ul lui Boboc). Asta mi se pare principala problema a ASF si nu neaparat salariile. Revenind insa la bani, ma intreb unde se duc sumele astfel economisite dupa centralizarea supravegherii? Vor fi taxati mai putin supravegheatii? Ma cam indoiesc...Se vor varsa bani la buget? Sa fim seriosi! Mai degraba se vor topi prin programe de formare profesionala, deplasari pntru ducumentare, achizitii de materiale si mobiliar la preturi exorbitante, etc.

Altfel, la capitolul competenta, boardul actual al ASF-ului nu sare mult de nivelul secretarei lui Boc parasutata in CNVM. S-a renarcat deja lipsa studiilor economice pentru 9 din cei 17 membri ai Consiliului ASF. Sa subliniem postura numarului 2, Daniel Daianu, de supraveghetor proaspat pacalit (va amintiti cum declara domnul Daianu cu cateva luni in urma, ca prezenta sa printre investitorii inselati de Cristian Sima se datora convingerii ca achizitionase niste produse inofensive, ce garantau un profit mic in conditii de risc aproape inexistent?). Ma rog, oricine poate invata din greseli, chiar si domnul Daianu daca va gasi resursele necesare s-o recunoasca, iar studii economice in regim intensiv pot fi bifate repede. Totusi, chiar nu se gaseau niste profesionisti din interiorul industriilor controlate, tineri, cu studii prin strainatate, si mai putin obedienti politic pentru a fi aruncati in fata? Ca iar ne-am pricopsit cu supraveghere financiara pe linie de partid...

Dupa cum stiti, centralizarea supravegherii nu merge pana la BNR, desi riscuri majore pentru economie ar veni mai degraba dinspre banci decat dinspre costeliva bursa sau grupa mica a fondurilor de pensii private. Nu vreau sa spun ca ASF-ul ar fi trebuit sa inghita BNR-asta mai lipsea, niste politruci care sa faca politica monetara-ci ca BNR-ul ar fi putut ingloba ASF-ul. Parca suna altfel un „garantat Isarescu” pe cartea de vizita a celui insarcinat cu controlul printre societatile de brokeraj sau de asigurari. Era loc de mai multa competenta si mai putina comanda politica. Si aveam implicit si salarii dupa grila BNR cum dorea Premierul. Sigur, BNR nu trebuie idealizat. Domnul Isarescu se afla in fotoliul sau cand picau bancile la inceputul anilor 1990, cand se derulau Ponzi-schemele de la Caritas si FMI, iar pe varful bulei imobiliare din 2007 in Romania se relaxau conditiile de creditare. Totusi, dupa lungul sir de erori, gafe, bule si orbiri mai mult sau mai putin interesate ale controlorilor si reglementatorilor pe care le-am putut admira in ultimii 10 ani in pietele financiare, oamenii din jurul Guvernatorului lasa inpresia ca au inteles totusi ceva. Nu se poate spune acelasi lucru despre politicieni.