E suficient sa scădem doar câteva zile norocoase din an și tot profitul obținut din investiția la bursă se topește...La fel este și în viață.
Cine vede câștigurile la bursă acumulandu-se liniar în urma unei investiții, se înșală. De fapt, acestea vin mai degrabă neregulat, în salturi. Drept dovadă, există o statistică realizată anii trecuți de administratorul de fonduri Fidelity, care a monitorizat evoluția pieței de capital din Germania și a celor globale. În cazul bursei germane, profitul mediu anual oscila în jurual a 7% pe an în perioada monitorizată; dacă se scădea impactul celor mai bune 10 zile bursiere acesta se reducea la 1,7% iar dacă se dădeau la o parte încă 40 de ședințe cu cele mai mari creșteri, randamentul devenea negativ (-8%).
Similar în cazul unei investiții pe marile burse ale lumii: cine a investit timp de 15 ani ajungea la un profit de aproximativ 6% pe an, peste dobânzile bancare. Cine ar fi pierdut însă cele mai bune 10 ședințe în acest timp rămânea cu numai 2% iar cine ar fi ratat cele mai mari 40 de creșteri zilnice ar fi rămas cu o pierdere de 4%.
Evident, e vorba de mișcări ample, care survin de obicei după decizii importante privind economia, politica monetară, etc. Sau de oscilații nervoase după ce investitorii trec repede de la agonie la entuziasm din diverse motive (companii aparent falimentare salvate pe ultima sută de metri de stat, etc) care fac ca volatilitatea să fie spectaculoasă.
Cine este victima acestor oscilații și ratează mare parte din creșterile anuale? Cel care cumpără după o creștere zdravănă și cel care vinde după o corecție la fel de spectaculoasă fiind tocat între dinții de fierăstrău atât de specifici burselor. Adică începătorii care se entuziasmează și se panichează repede.
Până la urmă la fel e și în viață, dacă dăm la o parte câteva conjuncturi fericite, clipele când șansa ne-a surâs cu toți dinții, poate că traiectoria noastră ar fi arătat cu totul diferit și nu am mai avea lucrurile de care suntem atât de mândri azi.
Iar dacă totul pare deja un joc cu norocul, mai am un exemplu. Au existat câteva experimente interesante de dat cu zarul. Într-unul, voluntarilor li s-a cerut să participe la un astfel de joc pe bani, astfel încât dacă nimereau partea „bună” a monedei să primească 10 euro, iar când greșeau să piardă 10 euro.
Majoritatea a refuzat deși după un număr mare de aruncări statistica i-ar fi îndemnat să fie liniștiți, cele două posibilități (cap/pajură) se egalizează numeric. Când ar fi fost cei mai mulți dintre participanți dispuși să parieze bani? Atunci când câștigul potențial depășea de două ori pierderea posibilă. Adică 20 de euro recompensa pentru față corect nimerită („cap), 10 euro pierdere pentru greșeli de aruncare („pajura”).
Este o dovadă că teama de pierderi e net mai mare decat entuziasmul în fața câștigurilor posibile (cam de două ori mai mare). Și cum se explică atunci bulele bursiere și imobiliare? Atunci lumea nu percepe riscul, e doar lăcomie („vreau să câștig repede”) și invidie („vezi cum câștiga toți, eu de ce nu o pot face?”).
Jocul cu de-a datul cu banul are însă și un post scriptum: a existat și un grup de manageri de fonduri, deci de investitori profesioniști, care au fost invitați să participe la experiment. Surpriză ,aceștia erau dispuși să accepte riscuri mai mari decat caștigurile potențiale (peste 10 euro pierdere la „cap”, doar 10 euro recompensa la „pajură”), încrederea în capacitățile lor fiind foarte mare în ciuda bunului simț statistic ce ar fi arătat altceva (șanse egale pe termen lung).
Morala? Aveți grijă pe mâinile cui va dați banii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu