sâmbătă, 27 decembrie 2014

SOC! Cumparand tablete si telefoane de top poti avea acces la un internet de calitate superioara ("bionet")

Un grup reunit de cercetatori de la Apple si Samsung, consiliati de experti Allview (companie romaneasca recunoscuta pentru capacitatea sa de inovare), au pus la punct un sistem ce va imbunatati calitatea cautarilor si interactiunii pe internet pentru cei ce achizitioneaza produse scumpe, de brand. Pe scurt, acestia vor achita o taxa speciala (denumita “cost experienta utilizare”), evidentiata pe factura ca diferenta dintre pretul gadgeturilor de top si cel al unor dispozitive-clona cu specificatii identice produse in China. In acest mod, taxa in cauza le va da impresia ca nu arunca banii pe fereastra cumparand produse de marca cu o poala de bani, ci fac o investitie in largirea propriului orizont, impulsionand totodata vanzarile acestor giganti ai tehnologiei. Ce ar putea oferi internetul imbunatatit de renumitele companii?
In primul rand, o crestere a calitatii cautarilor. Google Translate va primi un buton suplimentar pentru traduceri din engleza in engleza, romana-romana, etc. Astfel, un text prea complicat, cu termeni stiintifici, care abunda de neologisme va putea fi tradus intr-o forma accesibila utilizatorului obisnuit de net. De exemplu, un editorial scris de HR Patapievici sau Andrei Plesu va arata dupa traducere ca si cum l-ar fi produs maestrul Ion Cristoiu.
Pentru Facebook, varianta netului imbunatatit aduce alte butoane suplimentare. Pe langa LIKE vom avea si DISLIKE si, cel mai important, EJECT. Acest buton scoate utilizatorul din interiorul unor campanii orchestrate prin sistemul NewsFeed de tot soiul de “raspandaci” de conjunctura si il aduce intr-o oaza neafectata de manipulari sociale si contagiune bine organizata (vezi alegerile din Romania).
In fine, pentru varianta Skype va exista butonul ESCAPE, buton care genereaza un camp de bruiaj astfel incat conversatiile utilizatorilor sa nu poata fi interceptata de serviciile cu specific national sau transnational (NSA, SRI, DNA, etc).
Cum s-au primit nenumarate semnale pozitive din partea potentialilor utilizatori, noul net imbunatatit, ecologic (denumit BIONET) pentru utilizatorii de gadgeturi de top ar putea fi introdus din 2015, la inceputul lunii aprilie, potrivit surselor noastre. Chiar si retailerii si-au aratat entuziasmul si exista zvonuri ca principalul jucator din Romania, eMag, si-ar fi manifestat intentia de a desigila intentionat primele 1000 de tablete de top purtatoare de internet cu valoare adaugata pe care sa le vanda apoi vizitatorilor site-ului in sectiunea desigilate invocand iar o eroare de sistem, pentru doar 0,99 bani/bucata si TVA din partea casei.

vineri, 19 decembrie 2014

Iluziile internetului: “comunicarea” (Facebook) si “cunoasterea” (Google)

De la apariția gadgeturilor mobile-telefon, tabletă-suntem tot mai legați de internet. Cu ceva timp în urmă, ne gândeam serios dacă merită să ne punem internet acasă din moment ce avem la job, acum nu concepem să rămânem fără internet la purtător (pe telefon sau tabletă) în drumul de la internetul de acasă la internetul de la job. Care sunt cauzele acestei obsesii? Din punctul meu de vedere, sunt 2 mari iluzii care ne întrețin dependența de internet.
 1.Iluzia comunicării (Facebook). Ai toți prietenii la îndemână, poți comunica cu ei în timp real, faceți schimb de impresii, părerii, poze (din ce în ce mai intime), linkuri. Este însă o comunicare șchioapă din moment ce avem comunicare fără interacțiune directă. Pierdem nuanțe importante când încercam să tastăm repede ce gândim la un moment dat, când vrem să conturăm în viteză idei și concepte. Punctele de vedere exprimate în fața unui interlocutor au mai mare claritate, se pot ajusta în funcție de emoțiile vizibile ale acestuia, lucru care nu se întâmplă când amândoi se află în fața tastaturii. Fiți sinceri, câți ați prefera că în loc să puneți țara la cale la o bere cu un vechi și bun amic să va întâlniți virtual pe Facebook cu acesta?
 2. Iluzia cunoașterii. Google a ajuns un soi de oracol din Delphi la purtător mulțumită telefoanelor mobile inteligente. Poți primi răspunsul la orice intebare, nu? Iar dacă e suficient să tastezi doar pentru a găsi repede ce cauți, asta înseamnă că accesul la cunoaștere s-a democratizat semnificativ. Dar ce consistență are acest tip de cunoaștere? Cunoașterea autentică se face prin intermediul emoțiilor. Fără emoțiile asociate informației nu poți fixa noțiuni, idei, concepte decât pe termen scurt, în memoria perisabila. Când apare amprenta emoțională informația se întipărește pe termen lung (suntem doar niște ființe emoționale). Când primești doar date și cifre, le vei putea reproduce în viitorul apropiat dar le vei uita relativ repede. Dacă n-ai strigat evrika! când ai primit rezultatele căutărilor pe google (iar asta se întâmplă rar), sunt șanse mari să uiți repede ce-ai găsit. 
Mai exact ar fi să spunem că internetul îți aduce o formă de conectare (facebook), destul de cronofagă (durează mai mult să tastezi decât să comunici face to face sau prin telefon) și o formă de informare (google), neselectivă și, în multe situații, nesemnificativă. Cum plătești pentru asta?
Facebook-ul contribuie la însingurarea noastră sub masca accesului mai facil la comunicare, pentru că ajungi să preferi lipsa interacțiunii umane cu scuza timpului economisit. În plus, ești vulnerabil la tot soiul de campanii de influentare a opiniei publice prin social media; e suficient să existe câteva “noduri de retea” care să disipeze informații cu impact emoțional și  un sistem ingenios care să dea relevanță acestor postări (newsfeed). Mai mult, conectarea prin Facebook urmărește liniile unei conectari mai subtile între noi toți, fenomen ce explică destul de bine efectele de contagiune care apar din când în când; evident, conectarea prin Facebook crește riscurile ca această pârghie să fie folosită de administratorii rețelei netransparent.
Iar Google te transformă fără voie în consumator de reclamă contextualizată (dacă vei cauta mocasini cu șnur, ți se va da reclamă la mocasini cu șnur și dacă intri pe site-ul Dilema veche) și pune umărul decisiv la decesul presei independente. Cum așa? Păi, care era momentul optim pentru cumpărarea unui ziar pentru cei cu internet acasă/la job? Mersul spre serviciu, în metrou sau autobuz. Acum, n-are rost să cumpri ziarul tipărit, îl ai gratis pe smartphone. Trecerea în online a ziarelor a fost pasul firesc, din păcate reclama nu se înghesuie spre redacții pentru că o ia Google, cu sistemul sau de contextualizare, iar multe ziare după ce s-au închis în print trag să moară și pe online. Mor deci ziarele scrise pentru cititori (care nu mai sunt cumpărători) și supraviețuiesc doar ziarele care sunt trompete media pentru interese corporatiste și agenții de propagandă pentru grupuri politice. În plus, "informarea" prin Google eclipsează o sursă neconventională de informare-propria noastră intuiție-acoperind-o cu "zgomote" care-o fac să funcționeze defectuos.

 În concluzie, suntem tot mai "conectați" și tot mai singuri, tot mai "informați" și tot mai vulnerabili la manipulare și propagandă. Nu ne plătim cam scump iluziile despre internet?  

joi, 18 decembrie 2014

Cat e cursul leului cand se lasa seara?*

Consilierul Guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, ne invata cum albul e negru (deprecierea leului este de fapt apreciere) iar evolutiile nefavorabile ale cursului din Romania, la ora pranzului, sunt doar o gluma fata de cotatiile zlotului si forintului in faptul serii.
Iata citatul care ne intereseaza dintr-un editorial semnat ieri de domnul Vasilescu in Ziarul Financiar:
“Leul a manifestat o tendinta de depreciere. Daca pe 9 decembrie cursul era 4,43 – lei pentru un euro! –, pe 10 decembrie a urcat la 4,44, pe 11 decembrie la 4,45, pe 12 decembrie la 4,46. Luni, 15 decembrie, la redeschiderea pietei, am inregistrat inca un salt, pana la 4,47, curs cu care s-a incheiat si ziua de marti 16 decembrie. Si cum multi comentatori din mass-media s-au aratat ingrijorati, influentand si publicul, cred ca o analiza facuta „la rece“, fara emotii, este singura in masura sa ofere o concluzie rationala.
De multe ori, privind departe se vede mai bine ce se intampla aproape. In Polonia, tara a carei piata valutara e privita cu interes sporit de analistii nostri, cursul (zlot-euro) a fost luni de 4,1761 iar marti a sarit la 4,1935, pentru ca mai spre seara sa fi fost facute tranzactii la cursuri si mai mari, pana la 4,2360. Depreciere semnificativa. La fel in Ungaria. Aici, cursul (forint-euro) a fost luni de 307,86 iar marti a sarit la 312,60;  spre seara, tranzactiile au ajuns la un curs de 313,80. Prima observatie demna de a fi retinută: simptomul se manifesta in toata regiunea”.
Reputatul...analist Vasilescu aduna in acest caz mere cu pere, cotatiile leului la anuntarea oficiala a cursului de catre BNR cu ce se intampla cu forintul si zlotul pe pietele internationale, cand bancile centrale nationale au iesit de mult din joc. Si pentru leu s-au facut vineri, 12 decembrie, tranzactii de care domnul Vasilescu nu pare sa-si aminteasca.
"Leul a inchis vineri la 4,4930/euro, o pierdere de 0,8% fata de sedinta precedenta. Aversiunea la risc din pietele globale a dominat intr-un mediu volatil, in care pretul petrolului a atins noi minime ale ultimilor 5 ani. Dupa orele obisnuite de tranzactionare, leul a urcat chiar peste 4,50/euro, nivel nemaintalnit din martie 2014. Pentru astazi anticipam ca leul sa corecteze partial miscarea de vineri, in conditiile in care moneda a deschis sedinta in jurul a 4,4820/euro” se arata intr-o nota ING Bank de luni, 15 decembrie.
Pentru a ne calma, domnul Vasilescu merge chiar mai departe, afirmand ca de fapt deprecierea leului este pur si simplu apreciere, avand in vedere ca moneda nationala mai pastreaza o mica apreciere fata de inceputul anului (sub un procent). Concluzia? “Acum avem inflatie sub 2 la suta. Si leul se apreciază. Pe termen lung. E un motiv de spaimă o depreciere de 7 zile?”
Am putea remarca in acest rationament ca nicio criza nu incepe cu motive reale de spaima. Ele apar pe parcurs. Nici posesorii de ruble nu se ingrijorau foarte tare prin primavara. Iar in ceea ce priveste aprecierea leului pe termen lung, e suficient sa ne uitam la cotatiile sale fata de euro din 2008. Parca a mai scazut ceva de atunci si nu si-a revenit in ciuda stabilizarii macro, centurilor de siguranta de la FMI, etc. Asta pentru ca pana la urma, desi BNR/Bancile centrale pot influenta cotatiile pe moment, pe termen lung raportul dintre cerere oferta in piata valutara are ultimul cuvant. Nu mai insist, nu vreau ca “ingrijorarea mea sa influenteze publicul”.

*stire considerata neinteresanta de conso.ro

marți, 16 decembrie 2014

Pretul banilor

Dobânda este factorul care modifică prețul banilor după cum dividendul provoacă oscilațiile prețului acțiunilor. În cazul banilor, scăderea valorii este însă relativă.
O acțiune care costă 100 lei da un dividend de 7 lei. Valoarea dividendului a avut în ultimii ani oscilații modeste astfel încă prețul acțiunilor este bine ancorat în funcție de acest parametru. La un moment dat, din cauza modificării condițiilor de piață, profitul crește spectaculos iar dividendul ajunge 14 lei. Cum se va comporta prețul acțiunii? Se va ajusta în sus în majoritatea cazurilor proporțional, spre bucuria investitorilor de cursă lungă.
Să presupunem acum că aceeași 100 de lei sunt plasați într-un depozit la termen. Dobânda a oscilat vreme bună în jur de 7% pe an dar la un moment dat se schimbă politica monetară, dobânzile se reduc, iar deponentul nu mai primește decât 2 lei pe an. Ce se întâmplă cu valoarea principalului? 
Aparent, nimic. Deponentul nostru va ridica tot 100 de lei dacă vrea să lichideze depozitul înainte de scadență  și nu pățește același lucru ca un investitor în acțiuni în cazul scăderii dividendelor. Totuși, la o privire mai atentă descoperim că valoarea banilor nu mai este aceeași. Faptul că dobânzile sunt în scădere declanșează migrația unei părți a deponenților spre activele care le remunerează mai bine lichiditățile (dobânzi mai mici egal cheltuieli mai reduse pentru companiile debitoare deci profituri mai mari și dividende mai grase) și acțiunile cresc vijelios la bursă. Față de acțiuni, valoarea depozitului a scăzut. 
Iar dacă scăderea dobânzilor e acompaniată și de o impulsionare a creditului, avem și o explozie a pieței imobiliare iar depozitul nostru își pierde din valoare și raportat la aceeasta categorie de active. Iar dacă scăderea dobânzilor duce la un profit mai mare pentru agenții economici, o parte a acestui profit se va vedea și în salariile angajaților deci în prețurile mai mari din economie. Și iată cum valoarea depozitului nostru scade în termeni relativi și raportat la celelalte prețuri de consum. 
Valoarea relativă a depozitului nostru raportat la celelalte active se ajustează deci în funcție de dobânda primită deși în termeni nominali pare să se conserve indiferent de aceasta.
Si acum un sfat: intrati pe depozite cand dobanzile sunt mici dar au tendinta de crestere si iesiti din actiuni chiar daca dividendul e mare dar are tendinta de scadere (va antrena si pretul actiunilor in miscarea descendenta).

duminică, 14 decembrie 2014

Black Friday veritabil in ianuarie

Când credeți că urmează un veritabil val al reducerilor: când cererea este cea mai anemică sau când toți și-au pregătit portofelele pentru sezonul discounturilor?
Black Friday este sinonim cu “reducere” deși este mult mai bine definit prin “lichidare de stoc”. Cum toți și-au pregătit portofelele pentru achiziții în noiembrie, așteptând reducerile, este mult mai ușor să vinzi produse învechite sub masca unor prețuri reduse de la valoarea lor de listă (pe care nimeni n-o mai lua oricum în serios) decât în orice altă perioadă a anului. Veți avea însă surpriza să constatați imediat după Black Friday, sau cel mai târziu în ianuarie, prețuri apropiate de “ irepetabilele” cote ale festivalului reducerilor din periaoada 21-27 noiembrie (sau chiar mai mici), pentru o gamă largă de produse. 
De fapt, lucrurile sunt simple. Cum sunt destule magazine offline care trebuie să vândă nu să șomeze în ianuarie (bugetele ies vlăguite din sărbători și puțini mai cheltuie în ianuarie), când există obligații comerciale care trebuie asigurate în ciuda cererii reduse, nu e nici o surpriză să vezi prețuri intrate la apă în ianuarie. Un caz care ilustrează bine acest fapt, deși cu o amplitudine peste medie, este reprezentat de cursele aviatice.
Prețul biletelor de avion intră la apa în ianuarie iar comprimarea se produce pentru mai bine de 30 de destinații din Europa care scad chiar și trei ori față de decembrie, până la mai puțin de 50 de euro pentru un bilet de avion dus-întors la Roma, Paris, Londra sau Barcelona, potrivit analizei unei agenții online de turism, Vola.ro. De exemplu, spre Roma prețul unui bilet în decembrie depășește 150 de euro și poate ajunge chiar la 300 euro în anumite intervale. Pentru lunile ianuarie sau februarie, biletele de avion dus-întors spre Roma vor avea prețuri de plecare de la 30 euro. Spre Londra, un zbor în decembrie poate depăși chiar 350 euro pentru perioada sărbătorilor dar din a doua jumătate a lui ianuarie  se pot găsi însă bilete la 35 euro. Alte destinații cu prețuri de până la trei ori mai mici sunt Barcelona, Paris, Milano sau Treviso. Biletele au prețuri cu atât mai mici cu cât se cumpără mai din timp, cu cel puțin 1-2 luni în avans. 
Sigur, pentru gadgeturi sau electrocasnice, amploarea reducerilor din ianuarie nu va fi la fel de mare, mai ales că cererea nu scade la fel de spectaculos ca în cazul biletelor de avion. Totuși, pentru produsele pentru care nu se dorește lichidarea rapidă de stoc, sunt șanse bune să le găsiți în ianuarie 2015 la prețuri la fel de bune sau chiar mai bune ca în noiembrie 2014, de Black Friday, pe măsura dezechilibrarii raportului cerere-ofertă. Iar pentru a convinge consumatorii, retailerii vor inventa tot soiul de campanii și în ianuarie, sub diferite nume și pretexte, unde va ploua cu procente în favoarea acestora.  

joi, 11 decembrie 2014

O colonie trista, plina de umor

Marile imperii isi trimiteau pleava spre colonii, scapau de o populatie-balast si modificau filonul genetic al bastinasilor, in timp. Mai nou, imperiile cauta adapostul coloniilor pentru ocolirea legii. Tortura e incriminata in SUA dar e bine primita in Romania cand e facuta de americani pe suspectii de terorism. Si poarta ne-a fost deschisa spre selectul club al natiunilor obediente: Polonia, Lituania, Tailanda, Afganistan (tara ocupata oricum) si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, Romania cea oportunista.
De fapt, la ce ne asteptam? De zece ani ne tanguim ca politica de redevente fixata iresponsabil la privatizarea Petrom ar trebui ajustata. Si cand expira termenul de 10 ani, mai dam unul suplimentar de la nasul mare cu aceleasi redevente ridicole pentru OMV. Vorbim de ecologie si siturile de la Rosia Montana in opozitie, dar ne dam de ceasul mortii de grija investitorilor in extragerea metalelor pretioase si gazelor de sist la putere.
Nu ne da mana sa acceptam o lege a falimentului personal ca nu le place bancherilor si FMI, nu putem ajusta stimulentele pentru energia verde, in ciuda sufocarii industriei si consumatorilor casnici, sa nu dam un semnal prost investitorilor. Tremuram de grija investitorilor, ce sa zic, dar mai ales a celor straini, pentru cei romani, refuzati de banci, fugariti de Fisc desi n-au invatat bine cum e cu optimizarile, ne aratam inflexibili.
Gazul romanesc trebuie musai vandut la preturile internationale, distribuitorii de energie trebuie sa aibe marje mari de profit ca sa modernizeze retelele desi investitiiile in cauza sunt doar pe hartie. Fugarim la ore de maxima audienta coruptii interni dar corupatorii externi scapa invariabil de lumina reflectoarelor (scandalurile Microsoft, EADS au pornit din exterior, noi le-am popularizat doar de nevoie). Ca sa aflam de inchisorile CIA a fost nevoie de o ancheta a Senatului american, politicienii nostri n-ar fi indraznit in vecii vecilor sa ancheteze abuzurile jandarmului planetar (numele Teo Peter va mai spune ceva?).
Bine-bine si unde e umorul in pomelnicul asta? Priviti temele care agita societatea romaneasca in ciuda realitatii zugravite succint mai sus. Anticomunismul la 25 de ani de la caderea comunismului. Cautarea raului mai mic din 4 in patru ani cand trebuie alese una sau alta din factiunile desprinse din fostul FSN. Dreapta asumata vs stanga cu viziuni pro-corporatiste. Sau poate gresesc eu. Oamenii isi distrag atentia ca sa nu izbucneasca in plans vazand in ce hal a ajuns Romania.

PS1: Aflu ca poporul Feisbuc va avea un reprezentant la Cotroceni, in persoana purtatorului de cuvant. Povestea sa e simpla. A crezut in Iohannis, a intrat pe Facebook sa-i faca campanie pro domo iar in final, Fat Frumos i-a propus s-o ia de sosie pentru aparitii publice. Iata cum munca asidua isi gaseste recompensa, nu mai trebuie sa ai parghii in partid, nici macar o relatie bazata pe incredere construita in ani cu presedintele, te remarci cu Facebookul si te-ai pricopsit purtator de cuvant. Chiar atat de prosti ne-o crede doamna Bran sau atat de mare e criza de personal in echipa Iohannis?

PS2: Cum s-o explica replierea FMI pe un deficit dublu decat parea sa impuna Guvernului in prima faza? Parerea mea este ca institutia a mizat pe docilitatea premierului Ponta si a incercat sa-l ingroape. Apoi, in fata perspectivei ca Guvernul sa renunte la acord si la sfaturile institutiei pe un puseu de mandrie ranita, pe fondul unei parerei aproape unanime a analistilor autohtoni ca FMI exagereaza, institutia si-a bagat coada intre picioare si a batut in retragere. Deocamdata. Vor mai exista ocazii sa-si ia revansa in 2015....

miercuri, 10 decembrie 2014

Romania a gazduit o inchisoare CIA. Unde sunt breaking-news-urile pe televiziunile de stiri?

Multumita unui raport dat publicitatii de Senatul american, am aflat nu doar mijloacele inumane cu care erau tratati suspectii din inchisorile CIA, dar si locurile unde erau torturati acestia. Iar secretul stiut de toata lumea buna dar nerecunoscut de nimeni in Romania-am avut si noi inchisoarea noastra-a iesit la lumina. Vezi povestea detaliata. Responsabili? Ililescu-Nastase in prima faza (inchisoarea a fost infiintata in 2002) si Basescu-Tariceanu dupa 2004. Fostul presedinte al Poloniei a avut curajul (sau inteligenta politica) sa recunoaca macar post-factum, presedinta Lituaniei a bajbait ceva, cum ca tara isi asuma responsabilitatea ma rog, bla-blauri. In Romania este o tacere asurzitoare....Care erau subiectele la televiziunile de stiri in ziua cand a rasuflat “noutatea”? Mogulii lui Basescu, baronii PSD hingheriti cu DNA, scandalul RCA, gaura de la ANRP...Nimc de inchisoarea cu pricina, de respondabilitatile ce decurg de aici-s-a torturat doar in secolul XXI in blajina tarisoara a Mioritei, cu binecuvantarea oficialilor romani care au permis infiintarea inchisorilor...

luni, 8 decembrie 2014

Economisirea poate fi uneori prea "scumpă"

Să renunți la o satisfacție de moment pentru una plasată într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat implică și riscuri, nu doar beneficii. 
Renunțăm de obicei să mai băgăm mâna în buzunar când știm că din suma renunțărilor de acest tip se poate clădi o satisfacție mai mare în viitor. “Nu iau telefoane peste telefoane și tablete peste tablete pentru că voi cumpăra în 2-3 ani un autoturism decent”. “Nu mergem în toate week-endurile la munte pentru a economisi pentru o vacanță în străinătate”, etc. Ce se întâmplă însă când motivația renunțărilor noastre are un contur mai vag, sau este plasată într-un viitor destul de îndepărtat?
De pildă, punem bani de-o parte lună de lună poate vom avea nevoie cândva (doctori, studiile copiilor, probleme medicale ale părinților). Sau economisim pentru bătrânețe, pensile vor fi mici. Ori economisim pur și simplu chiar dacă nu avem nevoie de nimic pe termen lung, nu avem copii, părinții sunt ok, dar apreciem confortul dat de niște bani în bancă, sentimentul că nu trebuie să tremuri ca varga de fiecare dată când adie vând de concediere pe la job. Nu este nimic în neregulă cu această mentalitate, singura dilemă este la ce renunțăm punând bani de-o parte și ce procent din venitul disponibil după scăderea cheltuielilor de bază implică acest exercițiu. 
Economisirea e bună-“prevederea e mamă intelepciunii”, nu?-dar excesele ar trebui evitate indiferent de context. Și aici ajung în punctul nostru de interes. Care este prețul economisirii? Să renunți la activități care te ajută să te dezvolți, la experiențe noi care îți pot schimba perspectiva asupra lumii și vieții în general, în favoarea asigurării unei sume oarecare pentru vremuri tulburi incerte se poate dovedi un pariu necâștigător. Nu e obligatoriu să ai nevoie de îngrijire costisitoare la bătrânețe, copiii acum mici pot avea ulterior o părere diferită asupra studiilor ideale decât părinții lor, în schimb oportunitățile de a vizita alte culturi, de a interacționa cu alte mentalități nu se întorc ușor (poate vei avea alte obligații peste câțiva ani când te gândești să-ți amâni excursiile considerate acum prea costisitoare).
Repet: e bine să renunți la mofturi de moment care nu te ajută să “crești” și asta pentru obiective concrete în viitor, e bine să pui bani de-o parte pentru vremuri vitrege, mai ales când acestea încep să se întrevadă, dar e o greșeală să nu cheltui bani pentru proiecte care-ți pot asigura o perspectivă inedită asupra vieții doar pentru a a avea un sold mai mare al contului bancar. În definitiv, există lucruri care au o anumită savoare făcute la vremea lor iar supralicitarea acestora când ai trecut de vârsta potrivită va avea oricum un efect diminuat.

Cum te ustură la buzunar gratuitățile

Există două mari categorii de gratuități: cele oferite în scopul atragerii de noi clienți, caz în care prețurile vor recupera pe parcurs și cele mascate sub umbrela unor costuri colaterale.
Iată câteva situații în care sloganul a “oferit gratuit” conține niște capcane bine camuflate. De regulă, comercianții care vor să atragă clienți noi prin campanii în care oferă câte ceva gratuit (vorbim aici de produse sau servicii) nu puteau rivaliza anterior prin tarife cu concurența. Decid prin urmare să lase jos garda prețurilor pentru o perioadă limitată, urmând să le ajusteze ulterior astfel încât să recupereze și pierderile generate pe perioada derulării promoțiilor și să aibe și ceva profit per total.
Cum clienții rareori mai stau cu ochii pe tarife după ce s-au abonat/au încheiat un contract/au achiziționat ceva cu plata în rate schema funcționează bine, mai ales că are de partea sa și comoditatea clientului (de multe ori nu te mai grăbești să reziliezi contractul când prețul abonamentului sare cu câțiva lei, nu?). 
Excepție de la această regulă: cazul unui nou-venit în piață care va încerca să se mențină prin prețuri un timp ceva mai lung pentru a câștiga o anumită clientelă spre deosebire de comercianții cu vechime care fac reduceri cu efect limitat.
Exemple: câteva luni de abonament gratuit oferit de furnizorii de cablu, urmând ca apoi prețul abonamentului să se situeze peste cel al concurenței, un telefon cu preț subvenționat de compania telecom urmând să plătești apoi un abonament lunar piperat, un card bancar fără comision de aministrare dar care capăta subit unul după câteva luni de utilizare, exact după ce angajatorul și alți plătitori îți știu contul și fac deja plățile acolo.
Un mod mai insidios în care se pot oferi gratuități este să maschezi costurile lor reale. De pildă, mai multe companii emitente de carduri se lauda că nu se percep nici un fel de costuri când folosești acest instrument de plată la comercianți. Și așa și pare la prima vedere când privești extrasul de cont. De fapt, cei care plătesc pentru acest serviciu sunt comercianții iar aceștia vor avea grijă la rândul lor să îl recupereze prin prețuri, practicând adaosuri ceva mai mari. Cu alte cuvinte, faptul că poți plăti cu cardul la comercianți este deja inclus în prețurile practicate de aceștia iar efectul plății cu cardul n-ar trebui să-l cauți în extrasul de cont ci în factură/bonul de casă.
Similar în cazul plății cu cardul a taxelor și impozitelor locale. Sigur, administrațiile fiscale nu ne majorează impozitele când plătim cu cardul pentru a-și acoperi cheltuielile generate în acest mod (băncile își primesc comisioanele ca și în cazul comercianților) dar faptul că o parte din banii publici sunt folosiți pentru plata acestor servicii bancare se va reflecta mai târziu în calitatea cheltuielilor angajate de stat pentru protecție socială (ramân cu alte cuvinte mai puțini bani pentru școli, spitale, investiții publice generatoare de locuri de muncă, etc). Ca să nu pomenim de faptul că  golul astfel creat în veniturile publice poate fi umplut ulterior prin ceva taxe și impozite care vor apăsa inclusiv pe umerii celor care își plătesc cu cardul impozitele, “fără costuri”.

vineri, 5 decembrie 2014

Limitele educației financiare

Nu poți fi bine educat financiar fără să ai o la fel de bună educatie...emoțională în sfera financiară. Mai exact, trebuie să experimentezi pe propria piele emoțiile succesului și dezamăgirea adusă de pierderi învătând din fiecare. Iar cine a făcut-o și-a învățat bine lecția și n-ar mai avea nevoie de cursuri de educație financiară. 

Când e vorba de bani, emoțiile guvernează deciziile mai mult decât cunosțiintele acumulate la nivel teoretic. Mai exact, sentimentul de euforie și teama de pierderi. Degeaba înveți cu ce se mănâncă bursa, care sunt riscurile într-o bulă a creditului, cum să te îndatorezi responsabil dacă nu ai simțit pe pielea ta efectele unor decizii greșite (ori, dimpotrivă, n-ai cules roadele unor calcule inspirate) sau dacă măcar nu ai avut apropiați în această postură.

Teoriile, informațiile intră de regulă în memoria pe termen scurt. Le vei putea reproduce în fața prietenilor la puțin timp după ce ți-au fost expuse dar s-ar putea să le uiți exact în momentul când ar trebui să le aplici. Pentru a le fixa în memoria de durată ar trebui ca toate aceste acumulări teoretice să fie dublate de amprente emoționale. 
Învățam mult mai mult prin emoții decât prin reproducerea unor noțiuni predate de un profesor/îndrumător. Și din acest motiv educația financiară își are limitele sale. Dacă nu poți aduce auditoriul în preajma emoțiilor cu care se confruntă un debitor pe vârful bulei creditului și la spargerea sa ori la trăirile unui investitor care a fost martorul sfârșitului înlăcrimat al unei speculații, nici nu poți miza că se va lecui de greșeli elementare când piețele financiare vor livra alte iluzii pe tavă.