Jurnalismul ca ciupeală

Cât de imuni sunt jurnaliștii la tentativele de cumpărare a bunăvoinței derulate prin departamentele de PR, relații cu mass-media, grupurile de lobby din diferite zone? Având în vedere starea în care se află presa în acest moment, subiectul pare deja derizoriu. Când patronul nu te mai plătește, să faci rost de ceva pișcoturi cu prețul semnăturii pe un advertorial în toată regula nu mai pare cine știe ce compromis, bănuiesc. Vreau să pomenesc însă despre modul în care se cumpăra bunăvoința presei înainte de criză și imediat după, perioada 2007-2012, interval pe care l-am prins din plin în interiorul breslei și pot vorbi în cunostiinta de cauză.

Crăciunul și Paștele 2006-2007 au fost sărbători vesele pentru jurnaliștii de economic arondați zonelor financiar-bancare. Și nu numai sărbătorile religioase. Pretexte pentru cadouri frumos ambalate din partea băncilor se găseau mereu, deplasările la seminarii de 1-3 zile, cu spikeri din industrie și nu numai și ceva cadouri la plecare curgeau gârlă. Să ne mirăm că nimeni nu ataca bancherii, politicile iresponsabile de creditare, normele prea laxe impuse de BNR? Atacurile au lipsit și înainte de 2007-economia părea raiul pe pământ atunci dar și imediat după, probabil din inerție, deși neperformantele începeau să apară, statul s-a supraindatorat pentru salvarea băncilor, etc. 

Era la mare căutare să ai de acoperit zona de bănci la un mare cotidian sau agenție de presă la începutul crizei și cum băncile erau generoase în reclame și mici (dar numeroase) cadouri destinate jurnaliștilor “de specialitate”, prea puțini ar fi suflat o vorbuliță împotriva lor. E drept, puțini știau de fapt cu ce se mănâncă domeniul în profunzime, cum se generează creditele “din nimic”, ce comisioane aberante sunt impuse debitorilor. O ignoranță rezultată din pregătirea deficitară a jurnaliștilor responsabilil cu domeniul în cauză, rareori spre deloc găseai un fost om din bănci trecut în barca strâmtă a comentatorilor, nu de puține ori jurnalistul fiind lipsit și de studii economice. Cu ce atenții erai răsplătit în conferințe? Mici sau medii gadgeturi, agende, pachete cu diferite dulciuri sau băuturi iar de sărbători cadouri mai consistente și tradiționalele pachete cu cozonaci, vin, ciocolată. Invitații la restaurante, plătite de companii, unde socializai cu stafful acestora. Asta plus deplasările în țară sau straintate sub diferite pretexte de PR: conferințe, seminarii, vizite de documentare. Iar dacă de pachețele cu de-ale gurii sau cu jucării la modă te mai lipseai, cine risca să fie scos de pe lista de deplasări în strainatate afișând o atitudine critică față de bancheri? Ca jurnalist am prins deplasări cu diferite bănci-țin minte că am văzut Praga, Viena (când cu preluarea BCR), Roma, Frankfurt (deplasare cu BNR-ul), etc. După 2009 tonul și stilul meu s-au schimbat însă treptat și am început să fiu scos de pe listele scurte pentru depasari mai exotice, să fiu ocolit când se făceau “echipele” pentru anumite conferințe mai selecte și seminarii de friptură. Nici jurnaliștii nu aveau deci motive să fie critici cu băncile, dar nici patronatul din presă nu avea de ce să ucidă găina cu ouă de aur, reclamele de atras creditaci fiind marea sursă de venit pentru ziare în acea vreme. A venit însă criza, reclamele s-au împuținat așa cum s-au împuținat și creditele până la dispariție, oamenii au mai deschis ochii (prea târziu însă, băncile le deschiseseră bine pungile înainte) și odată cu ei și presa a început să mai schimbe tonul, mă rog, ce mai rămăsese din presă.

Cea mai interesantă deplasare am făcut-o la Frankfurt, prin 2012, la invitația Comisiei Europene, într-o echipă de vreo 20 de jurnaliști români pe economic. Pretextul a fost cunoașterea instituțiilor financiare europene din interior, discuții neoficiale cu experți, birocrați, analiști-deci mană cerească, nu trebuia să dai niciun articol, vacanță curată de 5 zile pe banii contribuabiilor europeni. Casă, masă și bani de buzunar (parcă 300 de euro), cum să nu-i iubești pe birocrații europeni? Mă rog, în cazul meu, nu cred că s-a simțit vreo atitudine plină de sensibilitate (cine mă citește poate să confirme sau nu) după excapada de la BCE, dar e posibil ca o parte a colegilor mai tineri să fi încercat ceva rețineri la viitoare articole cu accente mai critice. Din cate am aflat atunci, programul de plimbat ziaristi romani pe la Bruxelles/Frankfurt pentru documentare/socializare cu cheltuieli acoperite si bani de buzunar era periodic (o data sau de doua ori pe an se relua cu alti jurnalisti). De altfel, critică cineva constant instituțiile europene în media din România? O critică sistemică, pe fond, nu pretexte pentru afișarea libertății de exprimare? Sau BNR-ul, o altă instituție sacră pentru media românească...Majoritatea jurnaliștilor care acoperă BNR se simt recunoscători că sunt lăsați să respire în apropierea monstrilor sacri din Doamnei (cei fără experiență) sau speră să apuce la un moment dat un post căldicel la departamentul de comunicare, unde deja s-au instalat câțiva dintre colegii lor cu vechime mai mare, așa că pășesc în vârful picioarelor când intră în clădire. 

*articol publicat initial pe site-ul Active News