luni, 16 noiembrie 2015

Guvernul Julien Cioloş, de râsu’plânsu din pornire

De la tuşele suprarealiste ale programului de guvernare, la declaraţii care mai de care mai năstruşnice la audierile din comisiile parlamentare, Guvenul Cioloş ne-a oferit bune pretexte pentru a face haz de necaz.
Ce poate fi mai neobişnuit pentru un Guvern tehnocrat cu termen limitat de viaţă şi spaţiu la fel de limitat de acţiune decât să-şi propună modificarea Constituţiei? Că numai în acest mod s-ar putea elimina imunităţile pomenite în programul de guvernare şi comasarea alegerilor astfel încât atât Preşedintele cât şi Parlamentul şi autorităţile locale să stea câte 5 ani în mandat. N-o fi sesizat nimeni umorul involuntar al situaţiei?
A fost apoi monumentala declaraţie a sosiei fără studii juridice a Monicăi Macovei, vorbim de Cristina Guseth, care spunea la ieşirea de la comisie: “m-am emoţionat şi am ratat un răspuns pe care în mod normal l-aş fi ştiut. În pofida acestei umilinţe, rămîn să duc România în structurile euroatlantice”. De la declaraţia altei blonde celebre vizându-l pe preşedintele Norvegiei nu m-am crucit mai mult. Cât de aerian, de rigid intelectual poate fi cineva care trece atât de repede pe pilot automat după primele întrebări mai incomode? Guseth capătă tot mai mult conturul unui kamikaze cu idei puţine şi fixe şi misiune deja trasată de cei care au numit-o.
Ministrul sănătăţii a beneficiat de un tratament special din partea opiniei publice aşa că nu mai insist asupra lui. Ce nu înţeleg este însă ce a stat la baza numirii sale? Rezident, fără experienţă managerială, cu doze de exotism care îl făceau vulnerabil a fost totuşi împins în faţă cu o nonşalanţă care îmi aminteşte de Guvernul MRU, compus la rândul său din tot soiul de secretare şi purtători de mapă buni doar că să fie scoşi greii PDL-ului de sub lupa opiniei publice. Sigur, au mai fost politicieni fără experienţă în specificul ministerului pe care urmau să-l conducă dar în acest caz erau oameni politici şi urmau să implementeze, teoretic, linia partidului. În cazul guvernului Cioloş avem, în premieră, primii tehnocraţi fără experienţă în domeniul pe care au fost desemnaţi să-l administreze.
Mă întreb dacă misiunea guverului Cioloş n-ar putea fi legată de sincronizarea suspectă de acum ceva vreme a unor instituţii cu atribuţii foarte diferite. Dacă va aminititi, la prima varianta de Cod Fiscal modificat, vocile reunite din BNR, Preşedenţie, ale unor analişti cu cheiţă la vedere (Consiliul Fiscal) au subliniat că România nu îşi permite relaxări fiscale, pierderea stabilităţii bugetare, etc, etc deşi cu puţin timp înainte respectiva legislaţie fiscală trecuse cu brio prin Parlament. În final, preşedintele a retrimis codul pentru ajustări Guvernului refuzând să-l promulge în varianta iniţială. Cum Guvernul s-a încăpăţânat apoi să vină cu ordonanţe de urgenţă (eliminarea impozitului pe dividende, facilităţi pentru IMM) şi cu noi majorări salariale am avut în premieră un Executiv prea darnic dat jos de stradă pentru a fi reinstaurată austeritatea.
Până la urmă, concluzia acestor zile mi-a oferit-o un blogger (“AristotelCostel”) cu un comentariu plin de miez : “am scăpat de politicieni expiraţi dar ne-am pricopsit cu nişte tehnocraţi plantaţi de Securitate, la cererea străzii manipulate de Securitate, stradă reprezentată tot de Securitate”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu